LUMEA MAGICA A COPILARIEI

 La copiii cu varste intre 3 si 6 ani, sfera imaginativa se afla in plina efervescenta. In prima copilarie, cei mici au un alt tip de a privi realitatea, un alt mod de gandire: magic.

Copilul inventeaza povesti, tovarasi de joc, prieteni imaginari, creeaza personaje, atribuie obiectelor viata si un mod de gandire. Credinta in fiinte fantastice este forma cea mai evidenta a gandirii magice. Mos Craciun, Zana Maseluta, Iepurasul de Paste, Vrajitoarea cea rea sunt personaje pe care cei mici le cred reale.

La aceasta varsta, copiii cred cu tarie ca un gand sau o actiune a lor va determina sa se intample ceva placut sau poate opri sa se intample ceva rau. Ei cred ca daca isi doresc ceva este musai sa dobandeasca acel ceva.                                                                                                                                                Cei mici, conform gandirii magice pot face legaturi intre unele evenimente si ceva care nu are legatura cu realitatea. Deseori cred ca in mod magic ei sunt cei care cauzeaza anumite intamplari. Daca parintii intarzie sa ii ia de la gradinita, vor crede ca este vina lor  pentru ca nu au fost cuminti.

Aceasta lume imaginara ii permite copilului sa se cunoasca, sa se contureze ca persoana, sa isi exprime emotiile si conflictele interioare provocate de adaptarea la lumea reala. Aici se linisteste sau isi produce frica, aici isi impartaseste dorintele si nemultumirile, aici isi dezvolta inteligenta  generand solutii. Astfel copilul incepe sa se adapteze la realitatea vietii sociale.

            Parintii sunt invitati sa fie spectatori atenti, respectuosi, discreti si sa laude capacitatile imaginative ale copilului. Daca cel mic va permite sa participati  in lumea pe care el o creeaza, atunci puteti sa descoperiti impreuna magia universului.

Deseori, parintii sunt tentati sa explice prin prisma gandirii logice ca obiectele nu au viata, ca masinuta nu poate zbura, papusa nu poate vorbi, omuletul din desen nu este cat casa. Este de dorit ca adultii sa nu perturbe aceasta viata plina de fabulatii a copilului pentru a nu produce blocaje in exprimare, inchidere in sine si refuz a vietii reale.

Fiecare copil are ritmul sau de integrare si de adaptare la lumea reala si de aceea parintii trebuie sa manifeste respect si intelegere.