LUMEA MAGICA A COPILARIEI

 La copiii cu varste intre 3 si 6
ani, sfera imaginativa se afla in plina efervescenta. In prima copilarie, cei
mici au un alt tip de a privi realitatea, un alt mod de gandire: magic.

Copilul inventeaza povesti, tovarasi de joc, prieteni imaginari, creeaza
personaje, atribuie obiectelor viata si un mod de gandire. Credinta in fiinte
fantastice este forma cea mai evidenta a gandirii magice. Mos Craciun, Zana
Maseluta, Iepurasul de Paste, Vrajitoarea cea rea sunt personaje pe care cei
mici le cred reale.

La aceasta varsta,
copiii cred cu tarie ca un gand sau o actiune a lor va determina sa se intample
ceva placut sau poate opri sa se intample ceva rau. Ei cred ca daca isi doresc
ceva este musai sa dobandeasca acel ceva.                                                                                                                                                Cei
mici, conform gandirii magice pot face legaturi intre unele evenimente si ceva
care nu are legatura cu realitatea. Deseori cred ca in mod magic ei sunt cei
care cauzeaza anumite intamplari. Daca parintii intarzie sa ii ia de la
gradinita, vor crede ca este vina lor  pentru ca nu au fost cuminti.

Aceasta lume
imaginara ii permite copilului sa se cunoasca, sa se contureze ca persoana, sa
isi exprime emotiile si conflictele interioare provocate de adaptarea la lumea
reala. Aici se linisteste sau isi produce frica, aici isi impartaseste
dorintele si nemultumirile, aici isi dezvolta inteligenta  generand solutii. Astfel copilul incepe sa se
adapteze la realitatea vietii sociale.

            Parintii sunt invitati sa fie spectatori
atenti, respectuosi, discreti si sa laude capacitatile imaginative ale
copilului. Daca cel mic va permite sa participati  in lumea pe care el o creeaza, atunci puteti sa
descoperiti impreuna magia universului.

Deseori, parintii
sunt tentati sa explice prin prisma gandirii logice ca obiectele nu au viata,
ca masinuta nu poate zbura, papusa nu poate vorbi, omuletul din desen nu este
cat casa. Este de dorit ca adultii sa nu perturbe aceasta viata plina de
fabulatii a copilului pentru a nu produce blocaje in exprimare, inchidere in
sine si refuz a vietii reale.

Fiecare copil are ritmul sau de integrare si de adaptare la lumea reala si
de aceea parintii trebuie sa manifeste respect si intelegere.